memento

ninge ingrozitor....si seara asta mi aminteste de prima seara in care te am cunoscut....in barul ala mic, obscen si neluminat....intr o seara intre prieteni....cu danasatoare care si scuturat minusculele fuste sub okii tai. eram obosita , suparata.... purtam tricoul ala lalau in enspe culori...niste jeansi de doi lei si margele mov...ai adus pateuri si am baut wiskey impreuna...mi ai zis ca s frumoasa si cand sunt obosita...au urmat ore intregi de ras si povesti...n am prevazut nimic din ceea ce se va intampla....a fost poate cel mai frumos moment ever...si ma gandesc acum la noi...au trecut ceva ani...ne am schimbat prea mult...am pierdut inocenta ce ne a unit atunci...suntem cufundati in munca...si multe alte chestii....departe de fericire. vad acum un alt om....care a lasat tricourile funny in favoarea camasilor si fracului....am uitat amandoi sa ne bucuram de filmuletele cu pisici...de vin...de asternuturile cu pantere...si ma gandesc daca asa ar fi trebuit sa fie....ma gandesc daca ne mai iubim cu adevarat sau daca ne am mai putea tine de mana sute de nopti. s au perindat de atunci multi oameni in vietile noastre...degeaba. si mi vine acum in minte dezaamagirea pe care lesne ti o puteam citi pe chip cand ne am vazut ultima data....mi ai scris ca esti ceva de care ar fi trebuit sa ma feresc...dimpotriva...!!!! stiam ca ti lipsesc de craciun...mi ai demonstrat o si tu...

am o mie de ganduri....si da!....toate duc catre seara de pe faleza.....catre promisiunile pe care ni le am facut atunci...poate a mia oara...si in aceeasi masura catre zambetul tau fortat ...la coltul barului...catre imbratisarea din fata garderobei...si catre lacrimile pe care abia mi le puteam stapani....am iesit in fuga...nu voiam sa ma vezi iar plangand...

a trecut 13 septembrie...a trecut sfantul andrei...a trecut craciunul...toate s la fel...

am obosit sa contorizez...am dat bile albe...bile negre...cat pentru 5 veacuri....si la ce mi foloseste?? raspunde mi tu....

nu mai avem timpul de partea noastra!