domnul arhitect

nu mai era nimic de facut pentru o seara de joi. sunetul tocurilor pe asfalt o obosisera, la fel si zumzetul masinilor . insusi peisajul din fata biroului era term.inca o zi de nimic plina de vesti din ce in ce mai proaste. concluzia era una: sa se arunce plictisita in primul taxi aparut in cale, sa si sune cea mai buna prietena si sa si petreaca impreuna cateva ore in fata unor pahare mult prea repede golite de cosmopolitan. isi arunca o privire asupta hainelor. era mult prea dezordonata pentru downtown si mult prea chic pentru puburile studentesti. cautand frenetic rujul ce rosu in poseta enorma isi aminti ultimele lui vorbe..la ce bun?? sunt doar ganduri care nu se vor transforma probabil niciodata in fapte. iar a gresit. rau! ca de fiecare data. suna telefonul...Ana!
-tocmai ce voiam sa te sun..ai planuri?..ma gandeam sa aruncam niste maruntis pe bautura
- stiam eu ca vei zice asta, unde si la cat? vrei sa trec sa te iau? Ana intotdeauna ii citea gandurile fara a avea vreo putere aparte. era doar genul acela de prietenie mai presus de cuvinte, mai presus de explicatii. -scumpo, ma auzi? unde ne vedem?
- in juma` de ora in centru si de acolo vedem! nu intarzia! te sarut!

dincolo de geamul taxiului o ploaie marunta. ametitoare. incerca sa si curete mintea si sa alunge toate gandurile care i tulburasera linistea in ultimele 12 ore. taximestristul fredona energic un cantec vechi, probabil ca l a invatat in anii lui de tinerete, atunci cand toate povestile aveau happy ending. " gata, nu te mai gandi la nimic, e doar un alt inceput" si gandul asta o facu sa rada...oare de cate ori si a spus lucrul asta?de prea multe ori in ultimii ani. "bine ca o am pe Ana, ea ma iubeste asa imposibila cum sunt si va fi acolo pentru mine si peste 30 de ani" imaginea care i urma gandului era dezolanta pentru ea. vazu aievea o Ana fericita - isi dorea asta pentru ea, din tot sufletul- alaturi de un barbat inalt si aratos, o Ana pe care acasa o astepta la sfarsitul serii un baietel cu ochi mari si negri ca ai ei. o Ana care pregatea mereu micul dejun familiei. stia ca este un tablou ce va urma curand . isi promisese sa ucida barbatul care nu va avea grija de sufletul ei pereche..caci Ana era intr-adevar sufletul ei pereche. nu in acceptiunea banala si frivola....

si n acel moment realiza ca ea nu poate fi ca Ana, nu poate si nu vrea. dincolo de aparenta de scorpie perfecta era cel mai las om in viata. autoironia o scotea mereu din situatiile neplacute. " nu am nevoie de barbati in viata mea" obisnuia sa spuna...si nu pentru ca nu avea nevoie...ci pentru ca nu i gasise pe cei potriviti. incercarile o plictiseau si o dezamageau. fara exceptie.

"e bine aici? e bine aici domnisoara??"
cursa se incheiase la fel si momentul meditativ. Ana era acolo punctuala ca de obicei .cu zambetul ei molipsitor, zambet de care ea nu s ar fi putut lipsi niciodata.

frecventau aceleasi locuri, unde cunosteau pe toata lumea, unde imparteau saluturila fiecare masa. al treilea rand de cosmopolitan. glumea ca de fiecare data pe seama barbatilor din jur, si Ana radea. " fetito, tu nu esti normala".cumva asta era replica ei favorita. venita din partea ei nici nu suna atat de rau.
peste umarul Anei il zari pe arhitectul pe care l cunoscuse cu cateva zile in urma la petrecerea plictisitoare de sambata seara. era o prezenta cu totul diferita, nu special, doar diferita. avea aerul unui copil rebel si sarmul unui don juan. poate asta o si atragea.
- ma duc sa l salut
-stai aici!!!daca vine el bine, daca nu, sa fie sanatos. rad amandoua. Ana era mereu foarte transanta.
-deranjez? intreba el Ana zambi insinuant
-deloc, te rog, ia loc!
in timp ce si tragea scaunul domnul arhitect zambi...si ea stiu in secunda urmatoare ca acolo incepea o noua poveste!!

no name

descurajant decor...avea in fata sute de oameni care alergau grabiti..oare la ce se gandeau toti? calatorii, afaceri, amanti...copii...cati dintre ei aveau oare povestea ei? cati dintre ei alergau in aeroport dupa himere asa cum facea ea acum?? cati dintre ei ar fi avut nebunul curaj? ii trec prin minte nenumarate scenarii...daca el n o sa apara intr un final? daca a gresit dramatic? rade in timp ce si scobeste imensa poseta in cautarea ochelarilor de soare. e mai bine asa. macar el nu i va sesiza privirea uimita. trebuie sa si ia toate masurile de precautie . dincolo de poarta avea sa fie o alta persoana...putea sa fie oricine...o scriitoare de succes...o cantareata apreciata sau doar o ospatarita. se gandeste sa se prezinte cu alt nume " arat ca o natasha" ce dracu` ..si atunci realizeaza ca de fapt nu mai e ea...e o alta fiinta ...decizia o transformase complet . acum era Natasha..bucatica blonda din aeroport. " ce porcarie...mai bine ma intorc nabii acasa " si rade iar...

gandul ii este intrerupt de un strigat...a venit...si totul se termina aici..."pot sa zambesc irezistibil asa cum stiu prea bine sau pot s o iau la fuga" . isi aseaza rochia si ochelarii si monteaza zambetul! el e nespus de aproape si asta o linisteste putin. din momentul ii care o va imbratisa , ea nu va mai fi straina din aeroport ci Natasha cea hotarata sa le cucereasca fututul de Paris

highlights

e doar ea in biroul intunecat, trecut de ora 9. nu sunt ore platite in plus..sunt dooar ore pe care nu vrea sa le petreaca acasa. e a 4 cafea pe care o bea azi si a enspea tigara. deschide fereastra...se simte un iz de oras inghetat...privelistea e deprimanta . ar putea ....nu! reciteste e-mailul si lacrimile ii curg in cana neagra . isi strage pumnul si unghiile mici ii strapung pielea. cine a zis ca viata e frumoasa a fost un cretin. e o vesnica incercare...ne petrecem anii cautand, cautand, cautand!! ar vrea sa sune pe cineva dar toti ai ei sunt departe .e doar ea in biroul intunecat...din orasul intunecat! dragostea e ca o cheesecake...arata sweet dar e salty! gata...n o sa mai manance prajitura asta stupida niciodata. asa isi spune de ceva vreme incoace. ce vede in oglinda micuta din fata nu e ea...e o fiinta schimonosita ..si nu de frigul de afara...ci de frigul din suflet. turturi mari si intepatori.

george se intoarce cu o cutie de gogosi si doua pahare de ceai. "cum dracu a stiut ca sunt aici" ...nu trebuie sa i spuna nimic..el intelege oricum. o asculta de doua saptamani in fiecare dimineata ca o terapie ce dureaza 30 de minute. e un prieten desavarsit .si cat egoism in ea...nu intreaba niciodata...de parca el e obligat sa fie acolo.

trece de 11..

in restaurantul de doi lei din coltul strazii deseneaza cu furculita in farfurie. "poti sa mananci si portia mea" george rade "o sa ma fac cat o vaca" si arata catre burtica ce i creste considerabil in ultimma vreme. rade si ea....fortat...

nota...il imbratiseaza ca in fiecare zi cu oftatul de rigoare si pleaca. e frig...e zapada..uraste sunetul zapezii strivite de cizmele i fara toc . tramvaiul e extraaglomerat. chipuri de toate felurile. "oare la ce se gandesc toti oamenii astia?? cati dintre ei au ganduri asemanatoare mie??"

in timp ce si scoate cheia din poseta plina de lucruri inutile incepe sa planga. stie ca dincolo de usa va gasi din nou o casa goala..un pat gol...si un brad de craciun urat impodobit! o cana de ciocolata .. un dus firebinte...un vraf de camasi calcate pentru zilele ce urmeaza..si un teanc de carti. mai sunt cateva ore pana cand va suna alarma telefonului. mai sunt cateva ore pana va incepe o alta zi fara el....

SALAM!! reghetoane!!

imi provoaca sila tara asta si ma zbat din rasputeri sa plec naibii punand capat consumului asta de morfina intelectuala! n am putut sa dorm azi noapte. l am ascultat pe salam...involuntar. criza, criza....salam sa fie!! si mi dau seama ca romania a ajuns o tara de manelisti...o tara de fani salam..o tara de reghetonisti...o tara de tzoape care si scutura sutienele pe aceleasi ritmuri. o tara a palatelor cu turnulete aurite a garajelor umplute cu mertane si bemveuri ( asta pentru cei defavorizati), poate chiar lambo neinmatriculate si pentru care taxele sunt date cu skip. o tara in care profesorii mor de foame si lautarii isi imbraca muierile ( nu le pot numi altfel) in haur.

asta nu mai e tara noastra! e tara lor...a clanurilor si a smenozelilor. a tuturor burtosilor care au senzatia ca tarlaua se afla in proprietatea lor si mai scot din cand in cand o sabie ( care costa cu siguranta mai mult decat castiga un inginer) , a libidinosilor protejati de politie...a meltenilor si ghiolbanilor. ceilalti...cum sa i numesc...putin pretentios...minoritate. asta nu se stie pentru cat timp, maine poimaine ne or obliga sa purtam curci imense si "strelucitoare".

progres???incotro???ce progres monser....cu cine?? civilizatia si bunul gust sunt niste termeni si atat...cultura nu mai vorbesc. ne meritam soarta pentru ca ne am lasat cotropiti. ne meritam soarta pentru ca nu facem nimic ci doar ne vaicarim ( si eu ma incadrez aici) , ne meritam soarta pentru ca in vremuri de criza alti europeni ( sa nu zic de greci caci as parea subiectiva) fac greve tata...greve serioase...si noi?? noi umplem mesele la hanul drumetului si in mai stiu eu ce bodega de doi bani. oamenii civilizati isi fac planuri scolare pentru plozii lor....si noi o ardem in gratare si vijelie in spatele blocului. si nu! explicatia nu e aia" romanii stiu sa se distreze"!! "romanii au uitat ca s civilizati" asta e cea reala.

ma scarbeste opulenta poate mai mult decat ma scarbeste prostia....
traiasca maneaua...traiasca dragusanu si crudu..traiasca smecheria!
P.S. ce as putea sa mi doresc de ziua mea?? stiu....sa mi cante salam suav la ureche " hai la multi ani fah"

VREMURI NOI...FOTBAL VECHI

au trecut ceva luni din februarie si eu tot to kalokairi mou ascult...incep sa inteleg ca pentru mine anul inseamna vara si atat...iar in restul lunilor doar imi fac pregatirea.si trece vara cand nici nu simt....la fel si cu intamplarile marcante din viata mea...ma pregatesc ca o tembela si cand vine momentul...ii pierd singura din intensitate. ce mama dracului imi trebuie mie pregatire?????pai da, pentru ca mi e frica...pt ca trecutul mi a dat cinspe mii de palme..petru ca fiecare bun e compensat cu enspe rahaturi, pentru ca uit sa ma bucur, pentru ca uit sa zambesc...pentru ca ma coplesesc niste chestii de doi lei.

ar trebui sa las dracului deoparte sentimentalismele. traiesc si asa intr o lume care nu da un scuipat pe feelings!!!!

si pentru ca am avut astazi o discutie cel putin aprinsa pe tema ...fotbal va invit sa cititi apologia aceastui...( nu l mai pot numi sport)

Fotbalul este fenomenul care a dat bărbaţilor identitate, putere şi orizont. Nişte fiinţe frigide, debusolate şi extrem de sensibile până atunci, aceştia au început să se poarte aşa cum îi ştim astăzi acum după primul meci de fotbal:

- Urletele: s-au dezvoltat odată cu frecventarea săptămânală a stadioanelor.

- Agresivitate: o adaptare la condiţiile de “Limbaj şi debit neadecvat al consoartelor după fiecare noapte în care uitau adresa casei”

- Consum de băuturi alcoolice: pentru reglarea temperaturii în timpul meciurilor din sezonul rece.

- Limbaj vulgar şi mârlănie cronică: au apărut când a cumpărat Becali Steaua şi din nevoia de integrare în turmele cunoscute sub numele de galerii.

- Acte de vandalism: apărute din simţul artistic şi dorinţa de a remodela stadioanele adverse.

Iar aportul la dezvoltarea bărbaţior este un fleac pe lângă avantajele contemporane oferite de fotbal:

- Întreţinerea corzilor vocale. Se pare că marii tenori ai lumii şi-au început cariera în peluza unui stadion.

- Întărirea sistemului imunitar. Se va experimenta in viitorul apropiat aducerea oamenilor pe stadioane ca formă de vaccin împotriva unor maladii de talie mondială, ca gripa porcină.

- Socializare şi stabilirea unor relaţii sănătoase. Pe stadioane te poţi întâlni foarte uşor cu avocaţi, medici, profesori, ingineri sau arhitecţi.

- Îmbogăţire spontană cu investiţie minimă în cazul unui câştig la pariloto.

garsoniere pentru cei trecuti in nefiinta

mi e sila ca traiesc in tara asta...in lumea asta..si nu am frustrari majore care sa ma conduca in directia colncuziei de mai sus. mi e sila de perversi asa cum mi e sila de gandaci. mi e sila de mine cand imi trantesc un jet de apa rece pe fata si ma trezesc din visarea stupida in care ma aflu de ceva ani. mi e sila de naivitatea cu care inca mai cred in oamenii de langa mine. mi e sila ca oamenii frumosi...cu idealuri nobile si povesti demne de cartea recondrurilor sunt inabusiti de viermi. mi e sila ca nu mai poti visa linistit....mi e sila ca nu mai poti zambi . mi e sila de toata aparenta asta penibila si predictibila. mi e sila ca prietenia s a transformat in interes...dragostea in..interes...amicitia in interes...totul e un mare imens gigantic interes

sunt satula pana peste cap de curve , perversi, zdrente, libidinosi si labagii. de ce rahat imi consum neuronii cu oameni care valoreaza fix cat servetelul pe care mi am sters nasul mai devreme?
si hotarasc sa mi deschid un cimitir emotional. nu ma pot hotara inca daca ii trec in ordine alfabetica sau pe grupe...esential e sa i acopar bine. nu mi a placut niciodata intepatorul iz al descompunerii. as putea totusi sa taxez fiecare cavou...si voi stabili suma in functie de importanta pe care le am acordat o pe vremea cand erau vii...sau as putea taxa cu injuraturi macar asa mi as racori putin sufletul. si ma gandesc acum..oare din cate necropole ale trecutului fac si eu parte la randu mi??? banuiesc ca numarul celor care m au urat candva sau inca ma urasc depaseste cu mult numarul fanilor mei. si sincer mi se rupe! am spus o direct si fara perdea. macar asa isi vor aminti de mine!

am invatat ca atunci cand pierd tot trebuie sa fiu nespus de fericita. din momentul ala pot s`o iau de la zero...sa fiu ce vreau...cum vreau si cu cine vreau!
am invatat sa ma bucur de ce am si sa nu ma mai gandesc la ce as putea avea.
am invatat sa pretuiesc oamenii care mi arata...nu care mi spun~
am invatat ca exteriorul...e DOAR exterior!
am invatat ca atunci cand oferi prea multa incredere primesti la fel de multa m--e

si as putea sa lungesc lista pana la paste...am invatat si le aplic. iubesc acum altfel...mult mai complex. si mai ales ii iubesc doar pe cei care merita cu adevarat acest lucru.


Our deepest fear is that we are powerful beyond measure! so...ma duc sa acopar cateva morminte pana nu ma razgandesc!!!

CADOURI, SOARE...MARTIE..PUTIN SI DIN FEBRUARIE

a venit 1 martie...a trecut...a venit si 8...a trecut si el!!!! a se citi "bine ca a trecut"!!!! ma gandesc la ce mi doream acuum ceva multi ani de la fiecare inceput de primavara. imi doream sa termin tezele si sa primesc un martisor de plastic de la vali...baiatul de la VIII G. era blond si avea ochii albastri:))) total atipic pentru gusturile mele. am primit 4 ani la rand martisor de la el si flori de 8 martie....nu ne am combinat niciodata si nici nu l am luat de sot asa cum speram eu:)))). ne am rezumat la a ne saruta ( not frech kiss!!!) la cate o chermeza cu cola ,baloane si andre.

in liceu imi doream altceva...progresul era evident...imi doream posete...inele cu fluturi si esarfa alba hermes...le am primit pe toate...de la acelasi om:))) in ultimul an de mi am dorit sa scap cumva de omul care mi cumparase toate aceste chestii. si am scapat....dupa intreaga insiruire v ati putea gandi ca am primit tot ce mi am dorit de a lungul anilor.

acum imi doresc altceva...stabilitate,afectiune...un om cu care sa mi mananc omleta in diminetile tarzii de weekend. am primit si asta....mai putin partea cu omleta pe care speram sa o rezolvam curand. nu mi doresc bomboane de ciocolata...si nici flori rupte ambalate penibil in "nailon" argintiu. nu mi plac boschetii si nu mi vor placea vreodata. imi ocupa spatiu in casa...petalele cad si nu are cine sa le adune:))))sa zicem poate o floare la ghiveci ...macar pe aia o s o ude mama.
nu inteleg de ce avem nevoie de sarbatori articifiale duse la extrem. pai avem...ca deh e 14 februarie...are si el un motiv sa ti cumpere o pereche de chiloti...in cazul fericit chilotii vor fi jolidon:))))sau vreun maimutoi de plus pe care l gaseste la reduceri...conform reclamei..ia ti cea mai beton trusa de scule si ti vor ramene bani petru ursuletul ei:)))) el se va gandi 7 ani la corvoada ce l asteapta..isi va suna prietenii: "cumetre, ce i iei gagica ti de 8 martie?? ca eu habar n am" se va tot consulta...cu un alt necunoscator ...si ghici...va ajunge la concluzia initiala...ceva orice...numai sa fie. posibil va alege o perna rosie in forma de inima. da, exact acceasi perna pe care o are si prietena ta si prietena prietenei si verisoara prietenei...si ....toata lumea. si ca sa ti arati recunostiita vei poza perna si vei posta poza pe facebook cu un te iubesc la coment. fetelor....nu i mai obligati indirect sa va cadoriseasca. lasati l pe el sa aleaga un alt moment. cele mai placute cadouri sunt cele ...no reason.

asa ca prefer sa primesc respectul lui day by day... insotit de un zambet adorabil de soricel!

P.S. stiu ca soarecii nu zambesc:))

pijamale roz si dinamo

abia m am trezit..nu singura ci cu ajutorul ioanei...visam ceva..nu mi mai amintesc ce...insa m am trezit bine. rar...foarte rar am eu parte de genul asta de treziri. azi noapte am baut vodka am palavragit si am ras...m am ciondanit putin cu antonio...futu i meciul sa i fut:)))...il iubesc...deh...pot sa i reprosez ceva??poate doar ca are prea multa grija de steagul ala>>cum mama dracu` sa fiu geloasa pe un steag? dah...dinamo e cea mai mare amenintare pt mine:))) cat de hilar suna :)) in loc sa ma tem de blonde cu cracii pana-n gat ...eu ma tem de dinamo...un fel de -a spune:))) s a intors cu spatele la mine. nu mi dau seama daca e o aroganta inconstienta sau doar il enerveaza tacanitul tastelor. l as musca de ureche ....

intre fumul de tigara si mirosul de cafea inspir asa un iz de primavara...e prima zi insorita si am genul ala de feeling cum ca mi as dori sa opresc timpul. sa l pun pe pauza !!!acum!!!aici!!!sa raman vesnic imbracata intr o pijama roz ( de culoarea aspiratiilor mele) ...cu laptopul in brate..si cel mai important...langa el. am facut dragoste inainte sa dormim..si mi a zis o gramada de cuvinte frumoase. probabil ca asta i motivul real pentru care m am trezit atat de bine.

azi am chef sa ma plimb in parc sa mananc vata de zahar si sa mi fac planuri. azi am pofta de viata. azi am chef sa i dau dracului pe toti cei care ma calca pe nervi. azi am chef sa ma plimb cu bicicleta si sa i arat cat de mult il iubesc.

sunt asa cum vreau!!

e 9 dimineata si ma postez strategic pe singurul scaun ramas in holul asta mega crowded. mi e atat de somn incat nu vad ce scrie pe usa biroului. mi e somn pt ca am citit toata noaptea . mi am pierdut orele cu o carte extrem de slaba:)))..ma enerveaza fusta asta la culme, excesiv de stramta iar nasturii par ostentativi. am un decolteu cat casa poporului si ma intreb daca l am ales in mod potrivit. pana la urama astia s francezi....nu cred ca vor fi prea interesati de hainele mele. langa mine sta o duduie care bate din picior..imi vine sa i dau una...ce mama naibii...nu mi am baut cafeaua si casc incontinuu. zic....daca nu intru in juma` de ora plec:))))cata determinare pe mine:)))) exact in momentul astra se deschide usa....mademoiselle banescu!!!!doamne ce fata are asta:))))) pariez ca e insurat de cel putin 15 ani..are un plod de vreoo 7-8 gras si urat si nevastasa il inseala in draci cu patronul spalatoriei. are o privire de sictir si dupa mima pe care mi o afiseaza se pare ca ma cheama la ghillotina...bleah. urasc interviurile cu oameni tristi. apropos de ghilotina....banuiesc ca la ora la care eu imi chinui oscioarele pe holul asta prea incalzit si aglomerat antonio doarme de rupe patul....hmmm...o sa mi o plateasca el one day!!!nu l sun! il las sa se odihneasca si ma gandesc...fuck cat il iubesc pe soricelul astaa!!!

intru ....3 birourri unul langa altul.....3 fete la fel de scarboase ca cea de mai devreme. incerc sa ma concentrez si sa mi induc faptul ca astia 3 urati din fata mea sunt oameni de cariera. ma asez...zambesc fortat si i strang mana lu` pierre nu stiu cum....raspunzandu i cu un fals enchantee. buunn....urmeaza partea grea....asta mai are putin si ma intreaba si ce am mancat ( sau mai bine zis..n am mancat) de dimineata. cred ca i de inteles.

ii povestesc ( tot zambind) ce am facut pana acum....ce am studiat...ce mi doresc sa fac ( si mint de ingheata apele..n as putea sa i spun ca visez inca la jurnalism...as parea prea boema) asta imi flutura pe sub nas o cana imensa de cafea....ma gandesc daca trebuie sa trec peste bun simt si sa cer una si eu:)))))))

el pare destul de incantat ...eu sunt prea somnoroasa

si ma intreaba cum sunt eu! ce draccu intrebare e asta??? cum sa pui un om sa se caracterizeze si sa astepti sa fie obiectiv.

cum sunt eu? pai sunt zapacita..dezordonata....vesnic pe fuga...schimbatoare...miserupista cum imi zice mama....inteligenta( de asta sunt sigura)..enervanta...greu de suportat.......devotata....naiva cateodata ...si mai tot timpul scorpie. am tabieturi...am asteptari...am pretentii....iubesc neconditionat si urasc cu patos.

nu i spun astuia nimic din cele de sus...il mint frumos...el imi lasa impresia ca ma crede si eu sunt happy ca in sfarsit ma voi duce acasa sa dorm. imi spune ca ma asteapta la urmatorul interviu si ca i ar placea sa lucram impreuna. pun pariu ca va vrea la un moment dat sa se culce cu mine...bleah...mi se face pielea de gaina...numai la gandul asta. in salut...si ma simt nevoita sa i mai zambesc o data in timp ce l injur de toata familia in gand!

vedeti??v am zis ca s imposibila!!!!

to kalokairi mou....

mi e asa dor de vara!!!!!stau cocotata in varful patului cu pilota pana la nas ascult de cel putin o ora to kalokairi mou. zice el...u ll always be my summer...cam asa ceva gandec si eu acum. da, stiu ,n am mai scirs de mult...am o gramada de povestit si le voi insira haotic.ce am facut in ultima vreme?? ohoo...pai multe...si m am maritat ..intr un sens ludic...cu nasii lannga...silviu caruia i tremura foaia in mana...., un sot cu peruca roz si ochelari de soare si o diploma rosie plina de inimi pe care scrie ANDREEA & ANTORIO (n.r. ANTONIO) . Si dupa am avut parte de un exceptional desert rain.....seara in esenta a fost mai mult decat m as fi asteptat ...iar peisajul in ansamblu greu de imaginat...cat de batjocoritor s a jucat dumnezeu cu noi??? ma maritam...chiar si in joaca sub ochii celui cu care in urma cu 4 ani...pe acceasi data..incepeam ceea ce am numit eu the greatest love of all....si acum schimb....the greatest love of all pana la antonio....pe el il iubesc altfel....departe de a fi un semntiment banal...langa el am senzatia ca e firesc sa fiu...ca sunt acolo de o vesnicie si voi ramane o vesnicie.

ciudat e ca eu ....EU..imi fac planuri de viitor...cu el...eu care credeam ca n ai nevoie de o alta persoana ca sa fi fericit....ca independenta e cel mai pretios lucru...ca prefer sa dorm singura si sa mi fie frig..decat sa mi sforaie cineva in ureche ( probabil ca nu suna tocmai metaforic dar asa se vrea a fi). mi se face dor de el si acum cand scriu...de meclisoara lui de copil dulce..si de buzele roz:))))...va citi si ma va injura :)))))) am promis ca voi invata sa gatesc vita cu piper verde....detaliul asta l am aflat aseara la coada la cinema:))).. pot invata orice...daca l am pe el...totul mi se va parea o joaca!

anca e din nou fericita cu al ei...si nu si mai ridica semne de intrebare. are pe blog o postare dubios de dulcegaroasa pentru cum o stiu eu pe ea...deh...scuzabil...il iubeste. constat ca inteleg acum si eu.....si rad....

am vorbit ieri cu alexandros....lucru pe care nu l am mai facut de o mie de ani...de fapt nu...circa 2 luni...dar mie tot o mie de ani mi se par...chiar imi lipseste sa l aud zilnic la telefon si sa ma trezeasca cu mesaje la 3 dimineata. nu inteleg de ce sfarsesc prieteniile asa...acum nu poti nici maccar sa ti comanzi mancare fara sfatul celuilalt...si maine abia daca l mai suni...no reaason....this is the way....si ma enerveaza la culme...eu tin la oameni...in modul meu copilaresc...posesiv si nebun. dar tin ...asta iimportant. cred ca la fel l am pierdut si pe yunus pe undeva pe drum......

de eca ce sa mai zic....atitudinea ei ma doare cel ami mult.....e alta.....

ralph are un tricou nou nout....albastru :)))) nu prea se potriveste cu blanita lui...dar asta e....decat gol mai bine asa:)))))))))

ma doare putin gatul si iinca sunt blocata din cauza coloanei..asta insemana ca nu voi mereg diseara in gaia...si nici tocuri nu voi purta prea curand...oare s semne ale varstei?:)))

azi noapte am visat spiridusi:))))) erau asa uratei...si aveau pielea verde..bleah...daca asa arata si in realitate ...nu vreau sa i intalnesc:)))))



e 2:30...trebuia sa fiu la club de mult si inca lenevesc...nici macar o cafea n am baut..las ca beau cu el mai tarziu..sigur ca avea un gust mult mai bun