george se intoarce cu o cutie de gogosi si doua pahare de ceai. "cum dracu a stiut ca sunt aici" ...nu trebuie sa i spuna nimic..el intelege oricum. o asculta de doua saptamani in fiecare dimineata ca o terapie ce dureaza 30 de minute. e un prieten desavarsit .si cat egoism in ea...nu intreaba niciodata...de parca el e obligat sa fie acolo.
trece de 11..
in restaurantul de doi lei din coltul strazii deseneaza cu furculita in farfurie. "poti sa mananci si portia mea" george rade "o sa ma fac cat o vaca" si arata catre burtica ce i creste considerabil in ultimma vreme. rade si ea....fortat...
nota...il imbratiseaza ca in fiecare zi cu oftatul de rigoare si pleaca. e frig...e zapada..uraste sunetul zapezii strivite de cizmele i fara toc . tramvaiul e extraaglomerat. chipuri de toate felurile. "oare la ce se gandesc toti oamenii astia?? cati dintre ei au ganduri asemanatoare mie??"
in timp ce si scoate cheia din poseta plina de lucruri inutile incepe sa planga. stie ca dincolo de usa va gasi din nou o casa goala..un pat gol...si un brad de craciun urat impodobit! o cana de ciocolata .. un dus firebinte...un vraf de camasi calcate pentru zilele ce urmeaza..si un teanc de carti. mai sunt cateva ore pana cand va suna alarma telefonului. mai sunt cateva ore pana va incepe o alta zi fara el....