il tin in brate si ma cuprinde o euforie ciudata...amesteca cu un soi de teama.el e peste ce as fi sperat....si asta ma sperie.se spune ca minunile nu tin decat 3 zile...eh...am trecut de pragul asta....si mi dau seama ca evoluez...spiritual.si e fara indoiala the greatest present pe care as fi putut sa l primesc de ziua mea! dincolo de toate purtarile adolescentine ma simt safe in prezenta lui si asta mi place la nebunie. la fel de mult cum imi place sa l tin de mana cand conduce...si zambetul....ei bine...nu se compara cu nimic altceva...o asociere neasteptata pe care inca, nu foarte multi au nebunia sa parieze.
dincolo de imaginea lui de bad boy am gasit un tip tandru, intelegator si al naibii de matur.....
ii simt lipsa cand nu e near by....si mi vine sa l strang in brate continuu...si acum cand scriu am zambetul ala tembel al pustoaicei indragostite...dap....trebuie sa recunosc asta. de un lucru sunt sigura de data asta...ca merita.
gata!!! trebuie sa apara si nu vreau sa vada cat de sentimentala sunt azi:P
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu