"e peste puterea mea sa inteleg cum poate fi atat de rational....cum ma poate iubi atat de mult...cum reuseste de fiecare data sa mi zica " dont worry"....doua cuvinte insotite de zambetul lui perfect. imi accepta isteriile cu o rabdare nebanuita si rade mereu de mine ca s un copil capricios. nu s deloc asa....sunt in aparenta pt ca mi place sa disimulez...pt ca las nota asta superficiala sa domine.
ma intreb ce ar zice daca ar stii cu exactitate ce i in sufletul meu...ma tot intreaba chestii.....deci stie , simte.....i am povestit una alta.....dar calmul cu care ma asculta ma face sa ma simt atat de prost....e ca si cum i as da o palma si el ar mai cere una. i am spus ca nu l merit ....rade si mi zice ca s cel mai bun lucru care i s a intamplat si ca e foarte norocos....ma dezarmeaza complet....
mi e al naibii de frica de mine.....mi e frica de reactiile pe care le am.....de ganduri pe care mi vine sa le urlu in fiecare dimineata.
el e perfect...dar eu aleg imperfectiunea.....acea imperfectiune pe care o iubesc intr un mod bolnav. cu fiecare respiratie....cu fiecare cm .
recunosc tot.....
inca.....mana pe perna....ritmul batailor inimii pe care l aud si mi suna familiar....camasa galbena....clickul pe mouse.....nimicurile astea enorme.......
i am spus tot....mi a spus tot....
probabil ca ne am ranit reciproc cu sinceritate.....mi am muscat buza cand i a sunat telefonul...pt ca spre deosebire de atunci acum stiam cine e.....am zambit ca si cum nu mi pasa ...nu mi mai " recita" mie.....poezia lui e indreptata in alta directie....pe care eu nu pot s o gasesc
nici nu stiu ce ma doare mai tare....gandul sau fapta.....
sunt o mie de chestii pe care nu vreau sa le vad....nu vad ca rozul e poleit in gri...nu vad ca nu ma mai recunosc....asta mai presus de tot
dincolo de asta vad doua zambete.....si ma pierd de tot........"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu